Cea mai sigura metoda de criptare

Acest sistem de codificare este practic imposibil de spart daca este folosit corect. Consta in doua liste codate: una pentru cel care trimite mesajul si una pentru cel care il primeste - pentru a-l putea decoda.

Niciodata cele 2 pagini nu vor fi la fel. Fiecare coloana continea o "cheie" sub forma a unui grup de cate 5 litere. Odata ce o foaie a fost folosita pentru a codifica un mesaj, aceasta trebuie distrusa. Pentru ca aceste coduri sunt unice si folosite o singura data pentru a codfica un mesaj acesta nu poate fi citit de catre altcineva.

Cel care a descris pentru prima data aceasta metoda a fost Frank Miller in anul 1882, dupa care a fost "tehnologizata" in anul 1917.

Pentru o mai usoara ascundere a acestor hartii, au fost tiparite la o dimensiune asa mica incat era nevoie de o lupa pentru a putea citi si descifra textul. Alteori, pentru o securitate sporita, textul era imprimat pe o foaie din nitroceluloza care apoi putea fi distrusa foarte usor si fara a lasa urme.

Aceasta metoda de criptare a fost folosita cu precadere in al Doilea Razboi Mondial de catre fortele operationale si fortele de rezistenta si in special de catre agentii secreti special pregatiti pentru a proteja mesajele si corespondentele in care trimiteau informatii strict confidentiale.

Au existat mai multe tipuri de criptare bazate pe acest sistem: cu litere, cu cifre, artimetice etc.

Chiar daca au mai fost inventate metode de criptare diferite si mai sofisticate, aceasta ramane in continuare considerata cea mai sigura si indestructibila.